Deceptiile, infrangerile, descurajarea sunt instrumente pe care Dumnezeu le foloseste pentru a-ti arata drumul.

Inca o carte interesanta pe care am parcurs-o cu sufletul la gura, imi place foarte mult ceea ce scrie Paulo, ma regasesc in fiecare carte , ma atrage misterul, experienta de viata, provocarea. Am inteles inca o data ca nu trebuie sa ne punem intrebarea de ce venim pe aceasta lume , ci sa o traim asa cum ne dicteaza inima, asa cum ne simtim bine, sa invatam sa cunoastem natura, sa traim in comuniune cu ea, sa stim sa ascultam muzica tainica a lumii, sa incercam sa facem legatura intre vizibil si invizibil, si da, sunt convins ca exista, prin asta invatam sa ne invingem temerile, reusim sa realizam ca nimic nu este intamplator, ca daca dorim sa stim cum este apa marii sa intram cu totul in ea si nu sa o incercam cu degetul, ca chiar si un ceas defect indica ora exacta de doua ori pe zi, totul are un sens, si nu ne putem convinge decat singuri de toate aceste lucruri.
Interesanta experienta la care este supusa Brida fiind abandonata noaptea in padure pentru a realiza ca nu este singura ,am intalnit-o in Divina Comedie. Dante, crezand ca este pierdut, fiind inconjurat de fiarele padurii , este salvat de poetul Virgilius care il conduce prin Infern singura cale de iesire din padure, Brida reusind prin rugaciune , sa invoce spiritele padurii, reusind sa invinga fortele raului si frica inspirata de negura noptii.
Traditiile soarelui si a lunii , o fac sa inteleaga darul cu care este inzestrata si sa realizeze ca sufletul nostru nu moare ci se divizeaza intr-o parte feminina si una masculina iar noi suntem intr-o continua cautare a celeilalte parti , sa realizeze cat de puternica poate fi Forta sexului si nu doar actul in sine.
O recomand cu caldura iubitorilor de gen si mai ales celor carora le plac povestile atat de frumos asezate pe hartie de Paulo.
----------------------------------------------------------

"Un text anonim al Traditiei spune ca fiecare om, de-a lungul vietii, poate sa aiba doua atitudini: sa construiasca sau sa planteze. Constructorii pot petrece ani intregi lucrand la proiectele lor, insa intr-o zi vor termina ceea ce fac. Atunci se opresc si se simt limitati de proprii pereti. Viata isi pierde sensul atunci cand constructia s-a realizat. Dar mai sunt si cei care planteaza. Uneori ei au de suferit din cauza furtunilor, a anotimpurilor, si rareori au odihna. Spre deosebire de o cladire, gradina creste necontenit si insusi faptul ca are nevoie de grija gradinarului faca ca, pentru el, viata sa fie o mare aventura.” “Cand cineva isi intalneste drumul, nu-i mai este frica. E nevoie de mult curaj pentru a face pasi gresiti. Deceptiile, infrangerile, descurajarea sunt instrumente pe care Dumnezeu le foloseste pentru a-ti arata drumul.” ”Cand cunoasterea masculina se uneste cu transformarea feminine se creeaza marea uniune magica numita Intelepciune. Intelepciunea inseamna sa cunosti si sa transformi.” “Este foarte complicat sa traiesti. E nevoie sa-ti asumi riscuri, sa urmezi anumite drumuri si sa le abandonezi pe altele.” “Uneori, binecuvantarile lui Dumnezeu intra spargand in bucatele toate vitraliile.” “Sa nu renunti niciodata la indoieli. Cand dispar indoielile inseamna ca te-ai oprit din drum. Atunci vine Dumnezeu si demonteaza totul, pentru ca asa isi verifica El alesii, facandu-i sa parcurga mereu, in intregime, drumul pe care-l au de parcurs. El ne obliga sa mergem mult atunci cand ne oprim dintr-un anume motiv – comoditate, lene sau falsa senzatie ca deja stim tot. Dar ai grija cu un lucru, niciodata sa nu lasi indoielile sa-ti paralizeze actiunile. Ia intotdeauna deciziile pe care trebuie sa le iei, chiar daca nu ai siguranta ca hotarasti bine. Nimeni nu greseste cand actioneaza, daca, atunci cand ia o decizie, tine cont de un vechi proverb german […] ” “ Multi cred ca au descoperit raspunsul in religiile lor sau in materialismul lor. Altii dispera si isi irosesc viata si averea incercand sa inteleaga sensul vietii. Foarte putini accepta ca aceasta intrebare sa ramana in alb, traind clipa, fara sa-si faca griji pentru urmari si consecinte. Numai curajosii […] cunosc singurul raspuns posibil la aceasta intrebare: NU STIU. La inceput, asta te poate speria si te poate face sa te simti parasit in fata lumii, a lucrurilor lumii, si chiar in fata sensului existentei tale. Totusi, dupa ce treci de prima sperietura, putin cate putin te obisnuiesti cu singura solutie posibila: sa-ti urmezi visurile. Sa ai curaj sa faci mereu pasii pe care ti-i doresti singurul fel de a arata ca te increzi in Dumnezeu.” “Oamenii sunt stapanii propriului destin. Pot face mereu aceleasi greseli. Pot fugi oricand de ceea ce-si doresc si de ceea ce viata le pune in mod generos inainte. Sau, se pot darui Providentei Divine, sa prinda mana lui Dumnezeu si sa lupte pentru visurile lor, acceptand ca ele sa ajunga mereu la ora potrivita.” “Cine va incerca sa posede o floare ii va vedea frumusetea cum se vestejeste. Insa cine se va uita la o floare pe camp va ramane cu ea pentru totdeauna.”

vreau o altfel de iubire.....

Astept, pentru ca stiu ca astept dupa acele sentimente reale, nu doar amagire, astept pentru ca in primul rand am respect fata de mine si fata de persoana iubita. Pentru ca si Dumnezeu vrea ca eu sa astept...
Nu vreau o iubire normală. Eu nu pot accepta obişnuitul. Nu vreau să accept orice doar cu gândul că ”merge şi aşa”.Nu vreau amăgire. Nu vreau renunţare. Nu vreau aşa ceva! Nu vreau acea iubire mediocră. Nu vreau să fiu un egoist care să îngrădesc libertatea şi liberul arbitru al celei iubite. Pur şi simplu nu vreau să o leg de ceva ce nu doreşte. Nu vreau să-i omor visele sau personalitatea. Nu vreau să fac cunoştinţă cu ochii ei trişti de atâta compromis. Nu vreau să manipulez. Şi..nu vreau să profit de influenţa pe care o am asupra ei. Vreau acea iubire. Iubirea care să nu dorească să manipuleze. Iubirea care să nu caute folosul ei. Iubirea care să se dăruiască pe sine însăşi. Iubirea care să poată spună sincer şi deliberat ”mă bucur pentru fericirea ta”, chiar şi atunci când fericirea ei înseamnă tristeţea mea. Vreau să fiu capabil să renunţ la dorinţa mea de a conduce şi de a manipula. Vreau ca dorinţele mele să fie legate de dorinţele ei. Vreau să pot spune fără constrângere: ” Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!”. Vreau să ajung la desăvârşire. Până atunci…voi căuta să iubesc tot mai mult. Să pot iubi ca Dumnezeu. Şi când iubita mea…voi avea acea iubire…vom merge să atingem neantul! Până atunci… mă pregătesc. Orice lucru îşi are vremea lui.