O zi la Cannes

Cand am inceput sa citesc aceasta carte nu mi-am inchipuit ca am sa descopar atatea lucruri interesante din culisele acestei lumi a luxului si a glamour-ului. Cu totii visam si visurile  noastre au un  pret care trebuie platit. Multi nu avem curajul sa ne urmam visurile poate nici macar atunci cand suntem in lumea viselor,  altii riscam totul pentru a ne realiza un vis sau mai multe.  Dar cati suntem in masura sa le platim, in ce masura pot fie  ele manipulate?  De mai bine de  aproape un secol traim intr-o lume in care credem ca faima, banii, puterea sunt singurele valori ce merita obtinute, fara sa realizam ca totul este condus din spatele unei cortine. O forta ce face jocurile si trece neobservata, jocuri in care o data prinsi in capcana nu exista cale de intoarcere. Ne pierdem identitatea, vorbim, traim, ne imbracam, mancam  asa cum ni se dicteaza.  Asta am descoperit in aceasta carte. Oameni care isi lasa visurile manipulate.

Igor, un milionar rus, dupa o despartire dureroasa , care crede ca, atata timp cat motivatiile sunt bune, crima e permisa si omoara oameni , distruge lumi, pentru a le alina suferinta  si pentru a o recastiga pe femeia  iubita.

Hamid, un magnat al modei, care a pornit la drum invatand de la tatal lui sa nu isi vanda locul pe care Dumnezeu i l-a daruit ca s ail ingrijeasca pe lumea asta, manat de intentii bune so a sfarsit prin a fi acaparat de insusi sistemul pe care incerca sa-l foloseasca in favoarea lui. 

Gabriela, care, ca multi altii din zilele noastre , e convinsa ca faima e un scop in sine,  cea mai de seama rasplata a unei lumi care considera celebritatea suprema implinire.

Invingatorul este intotdeauna singur este un roman ce descrie o imagine fotografica a epocii in care traim, o meditatie asupra laturii intunecate a succesului , asupra destinului visurilor inocente  intr-o societate marcata de o profunda disolutie a valorilor.

24 de ore din culisele celebritatii, un portret necrutator al timpului nostru.<< Editura Humanitas>>

Am observat ca sunt multe persoane care il contesta pe Paulo Coelho si nu doar dupa aparitia acestui roman, poate ca au dreptate, eu totusi continui sa citesc cu placere fiecare carte si va impartasesc si voua cateva citate  in speranta ca va voi starni curiozitatea si bineinteles ca nu veti fi dezamagiti la final.

”Inca de cand barbatii si femeile au inceput sa traiasca in pesteri, moda e singurul limbaj inteles de toata lumea, prin care si necunoscutii pot comunica.

Exista momente in care viata ii desparte pe unii oameni doar pentru ca amandoi sa inteleaga cat de importanti sunt unul pentru celalalt.

Cand cineva incepe sa reflecteze asupra deciziei pe care trebuie sa o ia, in general renunta- e nevoie de mult curaj pentru anumiti pasi.

Oamenii nu sunt niciodata multumiti. Daca au putin, vor mult. Daca au mult, vor si mai mult. Daca dau pe-afara de cat au, vor sa fie fericiti cu putin, dar sunt incapabili sa faca vreun efort pentru asta.

Trebuie sa iubim pentru ca suntem iubiti de Dumnezeu. Ne trebuie constiinta mortii, ca sa intelegem bine viata. Trebuie sa luptam ca sa crestem - dar fara a cadea in capcana puterii astfel obtinute, fiindca stim ca nu inseamna nimic. Si, in sfarsir, trebuie sa acceptam ca sufletul nostrum- chiar daca e vesnic - este in acest moment prins in plasa timpului, cu avantajele si limitele lui.

Incearca imposibilul. Nu incepe de jos, pentru ca esti deja jos. Urca repede, inainte sa ti se ia scara. Daca ti-e frica, fa o rugaciune, dar mergi inainte.

Nu conteaza originea diamantelor, daca stralucesc. In lumea asta numai dragostea merita absolut tot. Restul nu are nici un sens.

Nu exista sanse unice, viata iti scoate intotdeauna in fata o alta ocazie.

Talentul e un dar universal. Dar e nevoie de mult curaj ca sa-l folosesti.

Cand observati cel mai mic semn de indiferenta si lipsa de entuziasm fata de semenii vostri, fiti pe faza! Singurul mod de a preveni o asemenea boala este sa intelegi ca sufletul sufera, sufera mult, cand il obligam sa traiasca superficial. Sufletul are nevoie de lucruri bune si profunde.

Sa alegi ceva e poate cel mai greu lucru in viata unui om.

“Binecuvintat cel care reuseste sa le dea copiilor lui aripi si radacini.”- proverb arab

            Avea nevoie de radacini: exista un loc pe lume unde ne nastem, unde invatam o limba si descoperim cum au deposit stramosii nostri problemele cu care s-au confruntat. Si vine o vreme cand devenim responsabili pentru locul acela.

            Avea nevoie de aripi. Ele ne dezvaluie orizontul nesfarsit al imaginatiei, ne conduc spre visurile noastre, peste mari si tari. Numai aripile ne permit sa cunoastem radacinile semenilor nostril si sa invatam de la ei.

Experienta m-a invatat ca oamenii nu pretuiesc ceva decat daca, macar pentru un moment, s-au indoit ca au sa obtina ceea ce isi doreau.

Sindromul celebritatii. Cand oamenii uita cine sunt si incep sa creada in ceea ce altii spun despre ei. Superclasa, visul tuturor, lumea fara umbre si fara tenebre, unde cuvantul “da” serveste drept raspuns la toate cererile.

A inteles ca, orice ar crede lumea, puterea inseamna sclavia cea mai neagra. Cand ajungi aici, nu mai vrei sa iesi. Totdeauna exista un nou pisc de cucerit. Totdeauna exista un concurent de invins sau de deposit.

Oamenii se inchid in lumile lor egoiste, fac planuri care nu-l includ si pe aproapele lor, cred ca planeta nu e decat un teren care trebuie exploatat, isi urmeaza instinctele si dorintele fara a se sinchisi de binele comun.

Nimic nu ajuta mai mult la schimbarea starii de spirit a unei femei decat certitudinea ca e dorita de sex opus.

Toti indeplinim un scop prin crearea noastra, ce se numeste Dragoste. Dar aceasta nu trebuie sa fie concentrata numai asupra unei persoane - este raspandita in toata lumea si asteapta sa fie descoperita. Lupta sa gasesti dragostea asta. Ceea ce a fost nu se va mai intoarce. Ceea ce va veni asteapta sa fie descoperit.

Nu descoperim ca un plan este gresit pana cand nu suportam toate consecintele.

Oglinda arata adevarul; nu greseste pentru ca nu gandeste. A gandi inseamna in mod esential a gresi.

Pacatul in numele binelui e o virtute, iar virtutea in numele raului e un pacat.

Demnitatea unui om nu e masurata de cei care se afla in jurul lui cand este pe culmea succesului, ci de abilitatea lui de a nu uita mana care i-a fost intinsa cand avea mai multa nevoie de ea. Daca acea mana e murdara de sange sau de sudoare, cu conteaza: cineva care se afla pe marginea prapastiei nu intreaba cine il ajuta sa nu cada.

Sentimentul de recunostinta e important: nimeni nu ajunge prea departe daca-i uita pe aceia care se aflau langa el la nevoie.

Recunostinta, necesitate, relatii. Orice se poate rezolva cu ajutorul acestor lucruri.

Viata are multe feluri de a pune la incercare vointa oamenilor; fie facand sa nu se intample nimic, fie facand ca totul sa se petreaca deodata.

Asta face lumea dintr-un om: il transforma intr-un mediocru pe masura ce trec anii, ca sa nu mai fie vazut ca o persoana originala, entuziasmata. Pentru societate, batranetea e un stigmat, nu un semn de intelepciune.

Sa acumulezi dragoste inseamna noroc, sa acumulezi ura inseamna dezastru. Cine nu recunoaste usa pe care intra problemele o s-o lase deschisa si asa reusesc tragediile sa intre.

“Nu”-ul are faima de rau, egoist, nelegat de lumea spirituala. Cand spunem “da” ne credem generosi, intelegatori, educati.”