Cine sunt eu?

Este foarte interesanta aceasta intrebare…dar mai ales raspunsul la aceasta! Spun asta gandindu-ma la anturajul meu, la colegii mei de facultate, la colegii mei de munca, la zecile de oameni cu care ma intalnesc in fiecare zi…Ce ar raspunde fiecare dintre ei cu privire la mine… Cine sunt eu? In ochii unui străin ma pot pierde in aceasta multime a tinerilor romani si totusi… ceea ce ma deosebeste este provocarea pe care o iau drept stil de viata, care ma face sa simt ca traiesc, sa imi cunosc cu adevarat puterile si chiar sa ma auto-depasesc. Sunt o persoana optimista iar un esec pentru mine nu este decat o ambitionare sa reusesc mai mult. In astfel de momente ma pot simti singur, trist dar niciodata invins. Chiar daca pierd, gresesc sau sufar niciodata nu ma gandesc sa abandonez. Deoarece stiu ca pot provoca viata privind-o cu ochi de invingator. Principiul meu este : sa fii intotdeauna ceea ce esti si sa crezi in propriile forte…pentru ca ceea ce nu te omoara, cu siguranta te face mai puternic. Cred ca oricine poate reusi, conditia este sa vrea. Deci va provoc pe toti…daca nu va cunoasteti limitele definiti-le iar daca le cunoasteti, atunci depasiti-le. EU NU SUNT PERFECT, tocmai de aceea, au existat momente in care paream mai mult decat eram sau chiar mai putin…de multe ori m-am lasat doborat de obstacolele cotidiene ale vietii…si ce credeti ca am castigat? Am castigat o stare extraordinara de deprimare, o atitudine extrem de pesimista si marea posibilitate de a pierde diferite etape si sanse ale vietii. Unde mi-a fost motivatia? La asta meditez inca… Cum coincidente nu exista, a aparut omul potrivit la locul si in momentul potrivit…el a reusit sa ma resusciteze si sa imi aduca aminte de ceea ce sunt eu cu adevarat sau, mai bine spus, ceea ce vreau sa fiu cu adevarat… EU....

“ Nu-ţi mai face femeia treabă în casă. Fute-o! ”

Te-ai întreba, desigur, ce legătură are una cu alta. Orice bărbat deştept ar trebui să-şi fi dat seama deja despre asta. La berea cu rom, de după serviciu, bărbaţii se confesează. Eram copil şi tata mă lăsa să stau, cu un suc în braţe, lângă el şi colegii lui… Unul spune că femeia lui nu prea se ocupă de gospodărie. Nea’ Sandu, macaragiul, le explica celor mai tineri:

“- Nu-ţi mai face femeia treabă în casă. Fute-o! ”

Nu înţelegeam eu atunci ce vrea să spună românul nostru, mai dând peste cap un păhăruţ de rom, stins cu bere la halbă. Parcă să zic că am mai auzit despre asta şi când am crescut mai mare. Eram deja convins că expresia are de a face cu violenţa conjugală. Credeam că macaragiul Sandu nu şi-a dus vorba pân’ la capăt. Că a vrut să zică: “Dacă nu face treabă în casă, fute-i două peste bot!”

Am descoperit, recent, că nu despre asta-i vorba. Scrie la ziar că s-au făcut studii: Sexul le face pe femei mai harnice. Profesorii de la o universitate din Anglia susţin că orice bărbat care vrea o soţie harnică în treburile casnice, trebuie să îi ofere acesteia cât mai mult sex. Deci asta vroia să zică nea’ Sandu macaragiul. Un om simplu… şi mie mi-a luat 25 de ani să înţeleg…

Hai gata, vă las cu poveştile… mă uit pe jos şi am impresia că tocmai trebuie dat cu mopul. Să vedem… :D

Călătorie cu cămila prin Sahara Tunisiană

Cea mai cerută excursie din Tunisia ... Cu 500 de euro de persoană poţi vizita ruinele Cartaginei prin ofertele charter ale agenţiilor de turism O ţară exotică pentru europeni, Tunisia este cea mai sigură destinaţie africană. În fosta colonie franceză poţi să te plimbi prin Sahara, să faci croaziere ori să intri în locuinţele populaţiei berbere. Lunile iunie şi septembrie sunt de preferat pentru un sejur în Tunisia, dacă nu suportaţi căldurile prea mari. Prima impresie nu este neapărat bună, pentru că pe lângă sufocare vezi, în drumul spre staţiuni (de la aeroportul Monastir), gunoaie şi o civilizaţie foarte aparte de cea europeană. Dar încetul cu încetul totul devine plăcut şi interesant. Tunisienii sunt foarte primitori, iar mâncarea, camera de hotel, peisajele şi cultura lor sunt foarte diferite. Deşi nu se întâlneşte luxul altor destinaţii, aici poţi vedea clădiri mici, cu un stil aparte, oameni foarte colorat îmbrăcaţi. Ghidul de limba română (agenţiile se străduiesc să ofere şi această facilitate turiştilor români) oferă informaţiile necesare unui prim contact cu această cultură, cu o religie în majoritate musulmană. Taxiul este un mijloc ieftin de transport. Primul lucru care merită făcut în aeroport sau la recepţia hotelului, înainte de a urca în cameră este să schimbaţi euro sau dolarii în dinari tunisieni. Un euro este echivalentul a 1,77 dinari, iar cursul este acelaşi în orice loc veţi schimba: bancă sau recepţie. Statul controlează acest aspect. Apoi luaţi contact cu faptul că bacşişul face parte din peisaj şi lăsaţi ceva bănuţi celui care a cărat bagajele până în cameră. Pentru că salariul mediu este foarte mic în Tunisia, orice angajat se bucură când primeşte chiar şi subdiviziuni ale dinarului. Cel mai ieftin mijloc de transport în oraşele staţiunii este taxiul, deşi aveţi şi varianta mai aventuroasă, a tuc-tucului, un trenuleţ din care puteţi admira mai bine peisajul, dar care costă ceva mai mult, deşi preţul se negociază peste tot. E bine de ştiut pentru cei care se hotărăsc să vină mai mulţi în familie că este cel mai avantajos să mergi prin Tunisia cu o maşină închiriată cu tot cu şofer (pentru un grup de 6-7 persoane), pentru că e mai greu de nimerit cu harta la obiectivele turistice. Băuturile alcoolice nu se comercializează decât în două magazine autorizate din fiecare oraş, ceea ce înseamnă că în supermarketurile apropiate de hotel nu găsiţi să cumpăraţi decât cel mult bere fără alcool. La orice masă servită în restaurant se poate cumpăra doar berea locală, la preţul de 3 dinari. Deşi nu este obligatorie purtarea baticului pe cap la femei, veţi vedea foarte multe cu el pe cap, această alegere aparţinându-le în exclusivitate (şi nu uneia din religiile care domină: musulmană, evreiască ori creştină). Mirarea mai mare a fost la piscină, când le-am văzut intrând îmbrăcate în apă. Ceea ce am remarcat în sejurul din Tunisia a fost faptul că peste tot în birouri găseşti portretul preşedintelui ţării, pus din plăcere de cetăţeni, nu impus prin lege. Locurile cele mai populare Cea mai cerută excursie este cea în Sahara, de două zile, care costă în jur de 125 euro de persoană (o veţi găsi în lista de excursii prezentată ca Safari, pentru că a doua zi se fac şi plimbări cu jeepurile). Sahara tunisiană se întinde pe 20.000 de kilometri pătraţi, iar drumul până în deşert din orice staţiune de pe litoral este de cel puţin 4 ore de mers cu maşina. O primă oprire se face la locuinţele berbere (primii locuitori ai acestor locuri). Deşi s-a construit un cartier modern pentru aceştia, circa 200 de familii au refuzat să se mute şi stau în continuare în case construite (săpate) în piatră. Condiţiile par rudimentare, dar cu toate acestea ei au tv prin satelit, apă curentă, dar nu au căldură. Casele lor ţin de cald în anotimpul mai rece şi sunt răcoroase vara. Pentru câţiva dinari pe care îi oferă agenţia, ei acceptă să fie deranjaţi în orice moment al zilei pentru a li se vizita casa. Plimbarea cu cămila se face în maximum o oră. De la locul de plecare a caravanei, se poate închiria un turban şi o „tunică", pentru 2 dinari de persoană. Şi pentru că în Tunisia cei mai mulţi bani se fac din turism, vei primi la sfârşitul expediţiei, contra a 3 dinari, şi o fotografie din experienţa pe cămilă. La cinci minute de mers cu maşina de deşert, există un hotel superb, cu condiţii excelente de cazare, mult mai bune decât în locuri unde confortul ar fi mai uşor de oferit. A doua zi din cadrul excursiei în Sahara este rezervată mersului cu jeepul, nerecomandat cardiacilor. O altă excursie pe care o recomand este cea în capitala ţării, Tunis. Merită vizitate ruinele Cartaginei, oraşul în alb şi albastru Sidi Bou Said şi palatul „Bardo", transformat în cel mai mare muzeu de mozaicuri din lume. Intrările la aceste obiective sunt incluse în preţul iniţial. Se plătesc separat doar aparatul foto sau camera video, la preţul de un dinar. Merită văzut, pozat, filmat O călătorie în Tunisia nu trebuie să ocolească vizitarea unora dintre cele mai importante locaţii arheologice ale istoriei mondiale. Unul dintre ele este amfiteatrul construit de romani la El Jem. Aici se dădeau luptele între gladiatori, dar era şi locul de jertfă al primilor creştini care erau aruncaţi la fiare. Amfiteatrul a fost construit în anul 230 după Christos şi în tribune puteau lua loc circa 30.000 de oameni, care în caz de pericol puteau fi evacuaţi în maximum 15 minute. Siesta de peste zi, sfântă pentru tunisieni Cartagina este, fără îndoială, cel mai important sit, rivala de odinioară a Romei păstrând şi astăzi vestigii valoroase, porturile, canalul, cartierul Hannibal, termele, apeductul, teatrul şi templele perioadei romane fiind doar câteva exemple. Pe mine personal nu m-au impresionat ruinele şi plăcuţele care descriau ce ar fi trebuie să fie acolo. Importanţa vechii cetăţi a condus însă la construirea de către autorităţi a Parcului Arheologic al Cartaginei - Sidi Bou Said -, o zonă ce cuprinde şi satul Sidi Bou, transformat în punct de atracţie pentru turiştii amatori de suveniruri. Mai merită vizitat Muzeul Bardo din apropiere de Tunis, care găzduieşte cea mai impresionantă colecţie de mozaicuri romane din lume. Tunisienii mai promovează ceva: Matmata, locul unde au fost filmate «Pacientul englez» şi prima parte din «Războiul stelelor». De aici se merge cu jeepul într-un spectaculos safari, unde se pot vedea şi decorurile păstrate din prima parte a filmului «Star Wars». Locuitorii ţării îşi respectă „siesta", dintre orele 13,00 – 15,00 (moment în care magazinele şi băncile de stat sunt închise), stau în faţa prăvăliilor aşteptând turiştii, singura lor sursă de venit. În bazar îţi dau mereu impresia că ai câştigat în „negocierea" preţurilor, deşi nu ţi-ar vinde produsul dacă ar fi sub valoarea lui reală. Fiecare oraş are propria Medină (oraş vechi), unde se întind case cu străduţe înguste, dar unde începe şi bazarul cel mai mare din oraş. Vă recomand bazarul pentru suveniruri, însă nu ocoliţi şi magazinele de firmă ori cele obişnuite din oraş, pentru că au preţuri mult mai mici ca la noi. Încălţămintea din piele, genţile şi hainele de piele, precum şi covoarele tunisiene sunt la preţuri foarte bune faţă de România.

I’m running out of world, out of time, out of love… out of me.

Acum eu tanjesc dupa atingeri, dupa siguranta ta, dupa caldura respiratiei tale… ofera-mi-le sau lasa-ma sa-mi recapat vechea raceala, vechea scarba si aproape uitatul dezgust.

Acum sunt in putere si acum simt flacara tineretii arzandu-mi in piept mai tare ca oricand. Eu nu am timp, eu nu mai am timp. Niciodata nu mi-am permis sa astept, pentru ca asteptarea era mereu pierduta, umbrele mereu deznadajduite. Acum urasc lumea dar te iubesc pe tine in schimb, acum cand te iubesc cat urasc toata lumea, lasa-ma sa zbor, sa musc si sa ma omor cat pot.

Dupa ce lacrimi imi vor spala chipul, puterile ma vor parasi, ura mi se va ineca in golul existentei mele, iar angoasa mea existentiala nu va ma rabufni in accese de ura si lupta. Vorbele mele isi vor pierde siguranta violenta, brutalitatea violului si aciditatea urii, vor deveni de o siguranta calma,fada, ca aceea care acum mi se pare de-a dreptul dezgustatoare.

Acum cand imi doresc cele mai mari napaste sa se reverse asupra-mi, cand inteleg mai bine ca oricand ca exista lucruri mai ingrozitoare decat moartea, iar viata se afla printre ele. Iarta-mi delirul si ineaca-mi vorbele in saruturi lungi ce ma ard pe trahee, dar zboara alaturi de mine.

Nu-mi refuza vise ce le vreau implinite. Machiaza-te si arata-mi ca tu esti personajul ideal, chiar daca joci stangace rolul ce ti-am propus. Nu uita ca lumea e o scena, eu sunt regizorul, iar multe indicatii sunt abia soptite la urechile interpretilor. Nu te teme pentru ce i-am zis celuilalt, ci pentru ce ti-am zis tie si nu ai inteles.

Timpul e ceva ce las mereu in urma, iar daca in el raman oameni sau vise neimplinite nu importa. Eu nu ma pot opri, nu-mi pot opri tentatiile si inclinatii spre fatalitate, iar daca nu pot angrena pe altii in ele, ii las in urma. Nu ezit niciodata cand gresesc, caci o fac prea rar, dar mereu colosal. Imi recunosc greselile, dar le-as repeta pe toate, pentru ca sunt facut din bucatile ciuruite de suflete ramase dupa bombardamente succesive de ura si impulsuri.

Eu nu am timp sa fac fiecare lucru la vremea sa , eu nu am capacitatea de a le face decat pe toate deodata, si de aceea simt ca ultima vapaie se apropie cu repeziciune, ca fiecare vapaie e ultima.

I’m running out of world, out of time, out of love… out of me.

Deci cine esti tu, ce te lasi asteptata in zorii fiecarei zile, zi ce de la un timp nu mai poate veni?

Stare de siguranta si caldura. In bratele tale, cum altfel?!? O oboseala ce a devenit placuta, niste ochi ce clipesc rar dar impacati, un trup ce pare a se intrema si plete ude ce refuza a se usca in lipsa ta. Privire in care ma simt eu, un eu linistit, ce se odihneste asteptandu-ti bratele sa se impleteasca in jurul meu, topindu-ma in ele.

Vise renascute in si din tine, undeva intr-o lume fara timp si fara ei. Idei negre si gri disparute in stransaorea bratelor tale, dilatandu-se si parasindu-mi mintea sub caldura pieptului tau. Nimic din ce as putea intelege sau sti sa se iveasca din norii prea asteptandu-ne pe noi sa fim singuri cu noi. Si tu, iarasi tu, la fel ca mereu, cerandu-ma si primindu-ma langa tine.

Stari oscilante in continuare, chef de viata proaspat, energie ce va deveni debordanta in fata ochilor tai, si o zi ce va urma in mansarda unei cafenele, prea plina de oameni dar prea goala de tine. Frigul ce pe ei ii sperie pe mine ma incarca. Sa fie speranta ca de fiecare data cand e frig tu vei veni sa ma incalzesti, asa cum ai facut-o atunci pentru prima data, reintorcandu-te de fiecare data la fel de calda pentru a ma face bine? Caci bine mi-e numai alaturi de tine.

Cuvintele mi se par prea goale acum, frenezia ma cuprinde, iar gandurile ce s-ar putea asterne pe hartie nu merita citite de alti ochi decat ai tai. Ma voi opri aici, caci tot ce este nu merita spus, iar ce nu este e prea des spus.

O intrebare totusi trebuie pusa: ce se intampla cu mine, incotro ma indrept cu transformarile, oscilatiile si starile mele? Sa se auda “abis” si “negura” si voi sti ca sarpele avea dreptate : “Binele si raul sunt doar prejudecatile lui Dumnezeu!”. Dar Dumnezeu a murit de mult, iar acum e vremea ta.

Deci cine esti tu, ce te lasi asteptata in zorii fiecarei zile, zi ce de la un timp nu mai poate veni?

Sufletul e prizonierul meu, iar eu sunt prizonierul timpului, deci sufletul nu-mi apartine..

Privesc in fumul vietii si incerc sa disting realitatea de vis si durerea de placere. In aceasta lume pervertita fiecare gest al tau poate sa atraga asupra ta mirarea celor din jur,toti se intereseaza de tine dar pe nimeni nu intereseaza soarta ta. Nereusind sa disting nimic in globul de cristal imi indrept privirea asupra sufletului meu. Nu ma mai recunosc... Ceva e schimbat in mine, durerea celorlalti a devenit placerea mea, visul altcuiva il traiesc acum.

Ma arunc inspre cer si vreau sa mor. Cine ar plange? De ce m-ar plange si cat de mult? Nu pot sa mor... atunci sunt nemuritor? Vreau sa fiu departe de toti si totusi nu vreau sa fiu singur... Voi fugi, dar nu ma voi ascunde! Oare durerea mea este placere altcuiva? Oare atunci cand sufar reusesc sa inveselesc pe cineva? Alerg in continuare prin picaturi de ploaie,prin lacrimi amare, dar mai ales prin mine! Si totul pare ca un tipar, totul se repeta! Sunt prizonierul timpului.

Ceea ce gandesc acum am mai gandit o data, si alta data poate. Sa incerc sa gandesc altceva... Dar de unde stiu ca nu asta am facut si ultima oara si atunci voi ajunge la acelasi rezultat. Alegerea a fost facut la inceputuri... cand am inceput sa gandesc!

Sufletul e prizonierul meu, iar eu sunt prizonierul timpului, deci sufletul nu-mi apartine..

Oricum va fi, plutirea e jocul meu.

Am apreciat intotdeauna persoanele care leaga prietenii stranse si de lunga durata, in care nici unul dintre cei implicati nu da semne de plictiseala sau nesiguranta. I-am apreciat in ciuda faptului ca niciodata nu am inteles nevoia de a te lega de cineva atat de strans, exceptand jumatatea ta, vazand acest legamant ca un fel de pilon ce eventual te-ar putea incetini din cand in cand. Nu am inteles nevoia asta, in schimb din cand in cand m-am conformat ei.

Prieteniile cele mai stranse le-am avut cu oamenii care mi-au respectat libertatea. Cei care mereu mi-au zis cand credeau ca gresesc, cand nu intelegeau ce fac, dar niciodata nu mi-au impus sa ma schimb. Ei m-au lasat mereu sa plec si sa vin la orice ora si de oriunde, stiind ca mereu ma voi intoarce la ei cu noi ganduri. Si mereu am facut’o. Cu ei nu am ratat nimic, de la cele mai adanci suferinte la cele mai luminoase bucurii. Ei nu au vazut plecarile mele ca pe o tradare niciodata, mereu le-au vazut ca pe o reinnoire, ca pe un lucru firesc de care eu aveam nevoie pentru a-mi continua viata. Mereu alaturi de ei.
Ciudat mi se pare ca desi acestia m-au inteles cat de mult posibil si m-au acceptat, intotdeauna s-au gasit altii care sa imi sara la gat pentru a imi explica cum eu de fapt ii tradez. Am atribuit mereu aceste reactii lipsei de cunoastere si probabil diferentelor de perceptie. Oricat de brutali ar fi fost ei in reprosuri, nu au fost niciodata aproape de brutalitatea pura a prietenilor care imi explicau diferite bucati din mine, argumentand ore in sir distrugerea mea fortata sau naturala, dar pe care ei doreau sa mi-o deseneze, asigurandu-se ca in caz ca nu consider bine ce se intampla, voi sti ce sa schimb. Nu au gresit niciodata, dar eu nu i-am ascultat prea des. Nu au fost deranjati ca nu le iau ideile si sugestiile in considerare, au fost doar fericiti ca am ajuns sa ma redresez, si chiar singur. Au apreciat mereu, cred, revolta mea impotriva absolut oricarui lucru, si scepticismul extrem la care supuneam orice. Inca o mai fac.
Inca ma intreb ce este e fapt prietenia. Un drept sau un privilegiu? Oricum ar fi, nimeni nu are dreptul sa reproseze altuia modalitatea de abordare a ei, sau perspectiva asupra ei. Prietenia e libertate neconditionata. Probabil de asta am ajuns sa numesc din ce in ce mai putine persoane ca prieteni, si din ce in ce mai multi ca amici sau doar cunostinte.
Pentru ca sunt atat de putini care inteleg ca : “I’m like a bird, I only fly away. I don’t know where my soul is, I don’t know where my home is.” Sunt putini, dar ei ma lasa sa caut mereu, stiind ca nu voi gasi decat odata. Mereu ma invelesc in ganduri si idei, si ma lasa sa adorm pe unde apuc prin casele lor. Mereu ne zambim fara motiv dar plin de subintelesuri, legandu-ne mai tare unii de altii.
Zborul nu inseamna mereu plecare. Unii au inteles’o, altii nu dau semne a o face prea curand.
Oricum va fi, plutirea e jocul meu.

6 martie - ziua iubitorilor de frumos

Persoanele nascute pe data de 6 martie sunt atrase irezistibil de frumusete Ei se simt atrasi de anumiti oameni, situatii, medii, genuri de muzica sau arte care le incanta simturile. Ei insisi au adesea o putere de atractie de care par sa nu fie constienti. Nativii mai relaxati au nevoie de timp pentru a reusi sa inteleaga aceasta putere si cum o pot folosi in favoarea lor daca doresc sa aiba mai mult succes in cariera si sa progreseze in dezvoltarea personala.
Nativii zilei de 6 martie pot merge intr-o anumita directie foarte linistiti atunci cand ceva sau cineva le atrage atentia. Desi s-ar putea sa intrezareasca aceasta frumusete pentru o scurta perioada de timp, ei nu isi pot scoate din cap imaginea respectiva. Ei sunt atrasi irezistibil si, inainte sa isi dea seama, sunt prinsi in mrejele acelui lucru frumos. Poate ca aceasta se intampla din cauza sensibilitatii lor inconstiente sau chiar din cauza unei puteri psihice. Persoanele nascute la aceasta data au tendinta de a proiecta asupra lumii seria proprie de imagini idealizate si interiorizate sau cel putin un set inconstient de asteptari inalte. In special atunci cand vizualizeaza ceea ce le-a atras atentia, se intampla sa nu vada lucrul respectiv asa cum este el in realitate, ci sa-l vada asa cum vor ei. Poate ca ceea ce vad le intareste si le completeaza necesitatile interne. Astfel, asemeni lui Narcis, este posibil ca ei sa se indragosteasca de propria imagine reflectata.
Multi dintre nativii zilei de 6 martie sunt fiinte deosebit de estetice, dispuse sa isi dedice vietile si sa se sacrifice pentru idealurile lor. Ei insisi sunt capabili sa inspire celorlalti admiratie, chiar adoratie. O astfel de atractie poate fi numita irationala daca nu ar fi faptul ca adesea satisface necesitati si preocupari concrete si obiective.
Pentru pesroanele nascute pe data de 6 martie, toate formele de experiente senzoriale , texturi, sunete, culori, mirosuri si gusturi se combina intr-un fel de buchet care le incurajeaza spiritul, dar care uneori ii copleseste. Unii indivizi nascuti in aceasta zi pot deveni sclavii dorintelor si atractiilor lor, dar pentru multi nativi ai acestei zile senzorialul in sine nu le satisface necesitatea de adorare si apreciere a frumusetii. Ei simt nevoia sa faca mult mai mult, sa idealizeze obiectul afectiunii lor si, odata ce au facut acest lucru, sa fuzioneze cu acesta.
Pentru cei nascuti in ziua de 6 martie, a invata sa fie obiectivi in manevrarea atractiilor si atractivitatii lor reprezinta cheia pentru mentinerea controlului asupra vietii si pentru implinirea potentialului lor ca oameni.

SFATURI: Nu doar frumusetea are merite. Ai grija sa nu te lasi sedus prea usor de aceasta. Descopera-ti adevarata sursa de putere si foloseste-o in mod constructiv. In privinta evolutiei personale, uneori trebuie sa faci un pas inainte, oricat de dureroasa ar fi despartirea.

PUNCTE FORTE:
* Estetic
* Atent
* Devotat

PUNCTE SLABE:
* Independent
* Senzorial
* Debusolat

Bine ati venit!