Stare de siguranta si caldura. In bratele tale, cum altfel?!? O oboseala ce a devenit placuta, niste ochi ce clipesc rar dar impacati, un trup ce pare a se intrema si plete ude ce refuza a se usca in lipsa ta. Privire in care ma simt eu, un eu linistit, ce se odihneste asteptandu-ti bratele sa se impleteasca in jurul meu, topindu-ma in ele.
Vise renascute in si din tine, undeva intr-o lume fara timp si fara ei. Idei negre si gri disparute in stransaorea bratelor tale, dilatandu-se si parasindu-mi mintea sub caldura pieptului tau. Nimic din ce as putea intelege sau sti sa se iveasca din norii prea asteptandu-ne pe noi sa fim singuri cu noi. Si tu, iarasi tu, la fel ca mereu, cerandu-ma si primindu-ma langa tine.
Stari oscilante in continuare, chef de viata proaspat, energie ce va deveni debordanta in fata ochilor tai, si o zi ce va urma in mansarda unei cafenele, prea plina de oameni dar prea goala de tine. Frigul ce pe ei ii sperie pe mine ma incarca. Sa fie speranta ca de fiecare data cand e frig tu vei veni sa ma incalzesti, asa cum ai facut-o atunci pentru prima data, reintorcandu-te de fiecare data la fel de calda pentru a ma face bine? Caci bine mi-e numai alaturi de tine.
Cuvintele mi se par prea goale acum, frenezia ma cuprinde, iar gandurile ce s-ar putea asterne pe hartie nu merita citite de alti ochi decat ai tai. Ma voi opri aici, caci tot ce este nu merita spus, iar ce nu este e prea des spus.
O intrebare totusi trebuie pusa: ce se intampla cu mine, incotro ma indrept cu transformarile, oscilatiile si starile mele? Sa se auda “abis” si “negura” si voi sti ca sarpele avea dreptate : “Binele si raul sunt doar prejudecatile lui Dumnezeu!”. Dar Dumnezeu a murit de mult, iar acum e vremea ta.
Deci cine esti tu, ce te lasi asteptata in zorii fiecarei zile, zi ce de la un timp nu mai poate veni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu