a doua minte....dorinta de a intalnii ingerul pazitor....

"La ce te gandesti? o intreba Took.La ce vorbeati voi. La Paulo calatorind singur. Daca ingerul lui o avea aripi. Si de ce m-o fi interesand pe mine asta. Si pana la urma, cred ca niciodata n-am vorbit despre ingeri.Nu, nu. Vreau sa stiu daca exista altceva in mintea ta. Ceva ce nu poti controla.Ea simti cum mainile lui ii atingeau tamplele.Relaxeaza-te, relaxeaza-te – tonul vocii lui era acum mai bland. La ce te gandesti? Auzea sunete. Si voci. Abia acum isi dadu seama la ce se gandea, desi toata ziua nu-si luase gandul de la acel lucru. La o melodie, raspunse. O cant incontinuu de cand am ascultat-o ieri la radio, cand eram pe drum incoace.

Da, cantase o melodie fara incetare, incepea si o termina, o termina si iar o lua de la capat. Nu-i putea iesi din cap.

Took ii ceru sa-si deschida ochii.Asta-i a doua minte, spuse el. Faptul ca tot canti o melodie, ceva . Putea fi oricare alta preocupare. Sau, daca erai indragostita, il puteai avea acolo inauntru pe omul pe care ti-ar fi placut sau ai fi vrut sa-l uiti. Dar a doua minte nu e un lucru simplu: lucreaza independent de vointa dumitale...Se intoarse apoi spre Paulo si rase:O melodie! Ca toata lumea care si-a umplut a doua minte cu muzica. Femeile ar trebui sa fie mereu indragostite, nu cu melodii in cap! N-ai avut niciodata vreo dragoste inchisa in cea de-a doua minte?

Amandoi radeau cu pofta...Sunt cele mai rele iubiri, ingrozitoare! continua Took, fara insa reusi sa-si stapaneasca rasul. Calatoresti, incerci sa uiti tot, dar a doua minte iti spune tot timpul: “Ce i-ar fi placut si lui asta! “, “Of! Ce bine ar fi fost daca era si el aici ! ” .

******************************************************

Nu stiu ce aprecieaza altii la o carte, sau din ce motive citesc, dar e clar ca pentru mine lectura are un scop diferit, avand in vedere ca pot considera ca find grozava o carte ignoratat de multi, sau un autor considerat comercial.

Nu am cum sa nu ma revolt , sa nu sar in apararea lui Coelho. Ma simt oarecum dator sa o fac, avand in vedere influenta pe care a avut-o asupra gandirii mele.

Daca ma gandesc bine, majoritatea oamenilor citesc urmarind nimic mai mult decat relaxarea, in timp ce eu caut cunoasterea, deschiderea orizontului, acordarea atentiei la ceea ce se intampla in jurul meu…Altii au in vedere semnificatiile evidente ale unor fraze, in timp ce eu mereu caut intelesurile ascunse, misterul spatiului dintre randuri, intotdeauna cu un mesaj….

De curand am citit una din cartile lui…..poate ca luata ca intreg, WALKIRIILE nu ar fi o carte prea grozava. Ce mai conteaza 195 de pagini plictisitoare , daca 5 au fost interesante, daca doua – trei idei m-au socat, m-au facut sa reflectez la propria-mi viata. Daca doua – trei idei au schimbat ceva in mine . O carte nu trebuie apreciata neaparat pentru valoarea ei ca intreg, eu apreciez o carte numai dupa felul in care ma influenteaza, dupa schimbarile care le declanseaza in viata mea, dupa imaginea a ceea ce se intampla…

Pentru asta citesc cu deosebita placere tot ce a scris Coelho, din acest motiv mi-a placut foarte mult Walkiriile.

O carte care m-a facut sa plang, descoperindu-mi greselile din trecut, sa imi schimb atitudinea fata de propria persoana, e doar una din cartile lui Coelho ….din fiecare am invatat cate ceva.

Walkiriile e o carte care te face sa evoluezi, sa intelegi mai bine pe tine, dar si pe ceilalti, inveti sa iti asculti cea de a doua minte, si abia cand aceasta nu iti mai dicteaza , cand e redusa la tacere , intelegi cu adevarat ceea ce se intampla cu tine. Dar asta numai daca ai rabdarea sa diseci sensul fiecarei fraze. Numai avand rabdare si acordand atentie detaliilor poti fi rasplatit cu indicii pentru a-ti gasi drumul. Iar cine stie sa vada semnele cu siguranta va aprecia cartile lui Coelho.

Vorbind cu cineva despre Coelho, ii spuneam ca imi place pentru ca mereu gasesc in cartile lui raspunsuri la dilemele mele, ma regasesc pe mine. La fel s-a intamplat cu Walkiriile .Nu cred sa fi fost o coincidenta ca am citit-o intr-un moment atat de potrivit. Mi-a picat in mana exact cand aveam nevoie mai mare de incurajare si cand era momentul potrivit sa fac pace cu mine, sa ma impac cu trecutul si sa ies din tiparele negative in care ma simteam prins ca intr-o cusca.

Din Walkiriile am invatat ca noi oamenii ne lasam prinsi in trecut exact ca elefantii din poveste. Doar pentru ca am esuat in trecut nu mai incercam, desi poate avem acum forta necesara. Ne purtam de parca am fi prinsi in lanturi ce ne limiteaza, cand defapt ele nu mai exista, cel mult au ramas in semnele ranilor provocate de lanturile in care am fost tinuti:

“ Si-a amintit ca odata un imblanzitor i-a povestit cum reusea sa tina elefanti inchisi. Animalele , cand erau pui, erau legate cu lanturi de cate o buturuga. Incercau sa scape, dar nu puteau, toata tineretea lor incercau , dar buturuga era mai tare ca ei. Si atunci se obisnuiau cu captivitatea. Si cand ajungeau mari si puternici era de ajuns ca imbalzitorul sa lege un lant de picior si sa-l lege de orice , chiar si de o bucatica de lemn, nu mai indrazneau sa fuga. Erau prinsi de trecutul lor.”

Am invatat ca a ti se indeplinii toat dorintle nu e intotdeauna cel mai de dorit fapt:

“ Cand Dumnezeu vrea sa-i ia cuiva mintile, ii indeplineste toate dorintele.”

Am descoperit motivul pentru care mereu distugem lucrurile si oamenii la care tinem.

Am invatat despre pactul pe care l-am facut cu trecutul si cat de mult influenteaza acesta prezentul.

Am invatat ca trebuie sa imi fiu prieten , nu dusman, nu judecator sau calau. Am inteles ca oricine are dreptul la fericire indiferent ca e bun sau rau:

“ Cu Tine vorbesc razboinicii vinovatiei. Cei care se cred nedemni de binecuvantari. Cei care cred ca nu au fost facuti pentru fericire. Cei care se simt mai rai decat altii.

Cu tine vorbesc cei care au ajuns la portile libertatii , au privit paradisul si si-au spus: nu trebuie sa intram, nu meritam!

Cu tine vorbesc aceia care s-au judecat si s-au condamnat pe ei insisi.”

Un pasaj despre Maria Egipteanca m-a pus pe ganduri in ceea ce priveste proverbul “scopul scuza mijloacele” in care incep sa cred tot mai mult , pentru ca uneori poti face un bine doar facand ceva “rau” si mai ales in ziua de azi din dorinta de a face un bine faci ceva “rau”.

La fel de mult mi-a placut ceea ce a scris despre cum ne stabilim tot felul de ritualuri care nu sunt altceva decat rutina , si cum devenim scalvi ai acestor ritualuri, nemaiputand face nimic spontan de teama esecului. Aceste ritualuri , spune Coelho , in momentul in care ne lasam controlati de ele , nu fac altceva decat sa ne opreasca din a evolua.

*******************************************************

“ Unele lucruri sunt atat de importante , incat trebuie sa le descoperim singuri.”

“ Omul distuge ce iubeste mai mult”

“ Din clipa in care pune piciorul afara , spuse Walkiria , jura pe arhanghelul Mihail , ca niciodata, dar niciodata n-o sa mai ridici mana impotriva propriei tale persoane.”

“ Ani de zile crezuse in mana implacabila a lui Dumnezeu, in pedeapsa Lui. Numai ca propria lui mana, nu mai face asa ceva”

Rup pactul spuse catre tenebrele minei si catre lumina desertului. Dumnezeu are dreptul sa ma nimiceasca . Eu n-am acest drept.”

“ Ca focul dragostei sa arda in inimile noastre,

Ca focul schimbarii sa arda in gesturile noastre,

Ca focul purificarii sa arda vinovatiile noastre,

Ca focul dreptatii sa ne calauzeasca pasii.

Ca focul intelepciunii san e lumineze calea.”

“ Omul uita de unde vine, natura niciodata.”

“ Parca mi-a crescut sufletul…..mai inainte priveam in departare si totul era chair aproape, intelegi? Se vedea ca nu face parte din lumea mea. Fiindca intotdeauna priveam langa mine , in lucrurile care ma inconjoara. Pana acum doua zile , cand am inceput sa ma obisnuiesc sa privesc in zare. Atunci mi-am dat seama ca in afara de mese, scaune, obiecte , lumea mea cuprindea si muntii , norii, cer. Iar sufletul , sufletul meu pare ca-mi foloseste ochii ca sa atinga lucrurile astea! Parca mi-a crescut sufletul.”

“ Numai ca asa ei (ingerii) se arata asa cum o fac toata viata : prin altii.”

“ Destabilizarea. In mod obisnuit doua persoane stau de vorba la o distanta de aproximativ un brat. Cand una dintre ele se apropie mai mult, rationamentul celeilalte se vede dezorientat, vrea sa inteleaga ce se intampla.”

“ Nu suntem singuri. Lumea se transforma, iar noi suntem o parte din aceasta transformare. Ingerii ne calauzesc si ne arata. In ciuda tuturor nedreptatilor, in ciuda faptului ca ni se intampla lucruri pe care nu le meritam, in ciuda faptului ca ne simtim incapabili sa schimbam ce este gresit la oameni si in lume, in ciuda stralucitelor argumente ale Marelui Inchizitor, Dragostea este mai puternica si ne va ajuta sa crestem. Si doar atunci vom fi in stare sa ne intelegem stelele, ingerii , miracolele.”