Nostalgia Craciunului

Odinioara , copil fiind, in vacante mergeam la bunici in vacanta de iarna bucurosi ca vine Craciunul. Nu se exista an in care sa nu fie zapada, uneori pana la brau si cu toate astea in seara de ajun mergeam cu colindatul sa vestim nasterea Domnului si de ce nu sa fim rasplatiti pentru efortul nostru de babutele iesite in prag cu colaci si vin fiert indulcit sa ne incalzim. Bucurie mare, nu aveam alte preocupari. Nu stiu cum mai sunt vremurile acum , dar mi-e tare dor sa stau langa bunica la gura sobei si sa o ajut sa sparga nucile , sa taie rahatul, sa framante cozonacii in timp ce imi povestea an de an ce inseamna sarbatoarea Craciunului. In noaptea de Craciun mosu avea grija sa primim o atentie ca rasplata a cuminteniei noastre. Si acum imi aduc aminte cu placere ce ne mai bucuram.

Buna seara de ajun, intr-un ceas bun,

Maine este iar Craciun, am plecat cu mos ajun,

Nasterea Lui sa vestim, an de an sa ne-amintim,

Ca un prunc numit Isus, fiu al Celui de sus,

A venit si s-a intrupat, pe noi toti ne-a luminat,

Cu al Lui suflet curat, El pe toti ne-a mangaiat,

Ne-a invatat sa ne iubim, cu ceilalti mai buni sa fim,

Traditia am urmat, pe la case am urat,

Sanatate , bucurie , un Craciun mai bun sa fie.