Cine sunt eu?

Este foarte interesanta aceasta intrebare…dar mai ales raspunsul la aceasta! Spun asta gandindu-ma la anturajul meu, la colegii mei de facultate, la colegii mei de munca, la zecile de oameni cu care ma intalnesc in fiecare zi…Ce ar raspunde fiecare dintre ei cu privire la mine… Cine sunt eu? In ochii unui străin ma pot pierde in aceasta multime a tinerilor romani si totusi… ceea ce ma deosebeste este provocarea pe care o iau drept stil de viata, care ma face sa simt ca traiesc, sa imi cunosc cu adevarat puterile si chiar sa ma auto-depasesc. Sunt o persoana optimista iar un esec pentru mine nu este decat o ambitionare sa reusesc mai mult. In astfel de momente ma pot simti singur, trist dar niciodata invins. Chiar daca pierd, gresesc sau sufar niciodata nu ma gandesc sa abandonez. Deoarece stiu ca pot provoca viata privind-o cu ochi de invingator. Principiul meu este : sa fii intotdeauna ceea ce esti si sa crezi in propriile forte…pentru ca ceea ce nu te omoara, cu siguranta te face mai puternic. Cred ca oricine poate reusi, conditia este sa vrea. Deci va provoc pe toti…daca nu va cunoasteti limitele definiti-le iar daca le cunoasteti, atunci depasiti-le. EU NU SUNT PERFECT, tocmai de aceea, au existat momente in care paream mai mult decat eram sau chiar mai putin…de multe ori m-am lasat doborat de obstacolele cotidiene ale vietii…si ce credeti ca am castigat? Am castigat o stare extraordinara de deprimare, o atitudine extrem de pesimista si marea posibilitate de a pierde diferite etape si sanse ale vietii. Unde mi-a fost motivatia? La asta meditez inca… Cum coincidente nu exista, a aparut omul potrivit la locul si in momentul potrivit…el a reusit sa ma resusciteze si sa imi aduca aminte de ceea ce sunt eu cu adevarat sau, mai bine spus, ceea ce vreau sa fiu cu adevarat… EU....