vreau o altfel de iubire.....

Astept, pentru ca stiu ca astept dupa acele sentimente reale, nu doar amagire, astept pentru ca in primul rand am respect fata de mine si fata de persoana iubita. Pentru ca si Dumnezeu vrea ca eu sa astept...
Nu vreau o iubire normală. Eu nu pot accepta obişnuitul. Nu vreau să accept orice doar cu gândul că ”merge şi aşa”.Nu vreau amăgire. Nu vreau renunţare. Nu vreau aşa ceva! Nu vreau acea iubire mediocră. Nu vreau să fiu un egoist care să îngrădesc libertatea şi liberul arbitru al celei iubite. Pur şi simplu nu vreau să o leg de ceva ce nu doreşte. Nu vreau să-i omor visele sau personalitatea. Nu vreau să fac cunoştinţă cu ochii ei trişti de atâta compromis. Nu vreau să manipulez. Şi..nu vreau să profit de influenţa pe care o am asupra ei. Vreau acea iubire. Iubirea care să nu dorească să manipuleze. Iubirea care să nu caute folosul ei. Iubirea care să se dăruiască pe sine însăşi. Iubirea care să poată spună sincer şi deliberat ”mă bucur pentru fericirea ta”, chiar şi atunci când fericirea ei înseamnă tristeţea mea. Vreau să fiu capabil să renunţ la dorinţa mea de a conduce şi de a manipula. Vreau ca dorinţele mele să fie legate de dorinţele ei. Vreau să pot spune fără constrângere: ” Încotro vei merge tu voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!”. Vreau să ajung la desăvârşire. Până atunci…voi căuta să iubesc tot mai mult. Să pot iubi ca Dumnezeu. Şi când iubita mea…voi avea acea iubire…vom merge să atingem neantul! Până atunci… mă pregătesc. Orice lucru îşi are vremea lui.